O alta intrebare care duce la abordarea unor comportamnete disfunctionale ale parintilor este :

Fostul meu sot/ fosta mea sotie rasfata copilul si nu-i pune nici o opreliste. Copilul se va

intoarce importiva mea pentru ca sunt mai severa?

Raspunsul este NU!!  Insa acest joc psihologic are urmari extrem de grave asupra copilului.

In general copilul respecta pe parintele care utilizeaza reguli rezonabile. In unele cazuri un parinte incearca sa torpileze relatiile copilului cu celalalt parinte supralicitand intr-un fel incorect: ofera ceea ce celalalt nu vrea sau nu poate, incurajeaza copilul sa calce regulile stabilite de celalalt parinte, persifleaza sau minimalizeaza ceea ce se petrece favorabil cu copilul de cealalta parte, ascunde adevarul sau il distorsioneaza, doreste sa apara in fata copilului ceea ce nu este sau incearca sa afle ce se petrece in “tabara adversa” incercand sa-l traga de limba pe copil in mod nedemn. Uneori copilul se preteaza la acest joc pentru ca intelege repede ca este obiectul unei licitatii si capata avantaje sau beneficii care altfel nu le-ar avea. Asta incurajeaza dezvoltarea unor trasaturi de caracter pe care le va utiliza mai tarziu si cu “antrenorul” sau ceea ce arata ca aceasta strategie nu este de urmat. Alteori copilul sesizeaza exact ce se petrece si catalogheaza acesta comportament ca o slabiciune de caracter si se indeparteza treptat si polticos de acel parinte.

Recomand ca celalalt parinte sa nu se ingrijoreze, sa nu intre in acest  joc si sa ramana calm si sa mentina regulile si limitele utilizate pana atunci; in final copilul va aprecia comportamentul egal si constant al parintelul si atasamentul emotional dintre ei se va consolida.

Este indicat ca sa se mentina o linie deschisa de comunicare intre cei doi parinti, “un telefon rosu” pentru ca indiferent de distanta si diferende dintre ei, ei vor ramane de-a pururi parintii copilului lor chiar daca intre timp si-au format sau nu o alta familie si au alti copii. Comunicarea va ajuta la ajustarea comportamentului comun fata de copil, la sprijinirea reciproca si i se va transmite copilului mesajul ca este iubit si respectat in egala masura. Daca acesata comunicare nu poate fi realizata recomand sa se foloseasca un mediator, un cunoscut comun, un membru de familie respectat de ambele parti sau un terapeut de  familie  in ultima instanta.

Nu este indicat ca aceasta problema sa treneze, ea trebuie rezolvata imediat ce apare si partile trebuie sa-si armonizeze comportamentul parental.

Ce e bine sa retineti :

COPILUL NU SE INTOARCE IMPOTRIVA PARINTELUI CARE ARE REGULI  SI COMPORTAMENTE REZONABILE SI ADULTE.

Camelia Dragomirescu

Psiholog si Pishoterapeut

Deoarece in cabinetele de consiliere si psihoterapie sunt destui clienti care nu au suficienta informatie cu privire la ceea ce intampla intr-un astfel de cabinet ,ce informatii trebuie sa ceara si cum decurge ,in linii mari  terapia ,am hotarat sa scriu aceste randuri tocmai in ideea de informare.

Inainte de a ajunge in cabinetul de psihoterapie pentru rezolvarea problemei,clientul este trimis cu recomandare de catre medicul curant sau  , in cazurile cand se sare peste aceasta etapa ,se ajunge aici de cele mai multe ori la recomandarea unei cunostinte ,sau prin informarea dintr-o sursa mediatica ( de regula internet ).

Dar ce se intampla aici ?

Cu ce asteptari venim ?

Cu ce rezolvari plecam ?

Sau cum se deruleaza in realitate un asemenea contract de psihoterapie ?

In general clientii neavizati ,tocmai pentru faptul ca nu au suficienta informatie ,vin cu asteptari nerealiste sau chiar nu sunt pregatiti pentru schimbarile care pot interveni in viata lor in urma sedintelor de consiliere si/sau psihoterapie.Consilierea psihologica nu ii face in mod necesar pe oameni sa fie mai fericiti.Constientizarea poate aduce descoperiri nedorite si poate cauza disconfort ; posibilii clienti trebuie sa cunoasca acest lucru.Spre exemplu ,parintii care finanteaza consilierea copiilor adolescenti ,in mod invariabil dezvolta speranta ca acestia vor ajunge sa semene intr-o mai mare masura conceptiei lor de persoana tanara bine adaptata.Aceasta rareori se intampla ,iar un parinte dezamagit in asteptari poate deveni un parinte furios care isi retrage finantarea pe motiv ca nu primeste un serviciu de calitate.Este un exemplu des intalnit ,care deseori nu are legatura cu calitatea serviciului oferit ci tocmai cu aceste asteptari nerealiste ,neinformate.Alteori clientii se tem tocmai de rezultatele specifice demersului terapeutic :” sa ma schimb intr-un mod pe care familia mea nu il va agrea “ , “ca mariajul meu se va destrama “.Nu pot fi date garantii.! Progresul terapiei este dat in principal tocmai de cat de mare este dorinta clientului de a se schimba si a se dezvolta.Daca acesta nu este suficient de pregatit pentru schimbare ,demersul terapeutic va fi sortit esecului iar aceasta nu are legatura cu calitatea serviciului terapeutic oferit si primit.Refuzul sau incapacitatea de a se autoanaliza , abilitatea insuficienta de a-si stapani propriile sentimente ( persoane care “aluneca si se strecoara” prin propriul univers emotional ,refuzul de a lua in considerare perspective sau cadre de referinta noi ,refuzul sau incapacitatea de a face fata unei suferinte psihologice ulterioare ca parte necesara a procesului de vindecare sau refuzul de a se implica in consiliere ,dar prezenta fiind asigurata doar de un alt motiv ,precum sugestia medicului sau un ultimatum emis de catre partener ,dorinta de a fi doar un primitor pasiv al ajutorului mai degraba decat un partener activ si egal sunt tot atatea motive ale esecului terapeutic  ce nu tine deloc de calitatea serviciului  terapeutic ci ,asa cum am mai subliniat ,de asteptari nerealiste si lipsa realei dorinte de schimbare si implicit “de vindecare” .De aceea o mai buna informare despre ce asteptari avem si cat de pregatiti suntem ar fi intrebari pe care ar trebui sa ni le punem inainte de a apela la un psihoterapeut…

Dar ,ne-am informat  si ..intr-un fel sau altul am ajuns la psihoterapeut .Ce se intampla acolo ? Mai intai se stabileste contractul de psihoterapie , care poate imbraca o forma scrisa sau una doar verbala.Se definesc aici orarul intalnirilor ca durata frecventa si cost .Durata unei sedinte este de obicei de 50 de minute .Tarifele si procedurile de a realiza modificari ale acestora trebuie sa fie explicate cu claritate altfel apar anomalii ce pot afecta de asemenea procesul terapeutic (  exemplu : clientul abuzeaza de timpul alocat ,depasindu-l si facand ca terapeutul sa nu mai aiba timpul necesar sa se pregateasca pentru urmatorul client aceasta avand consecinte in ceea ce priveste empatizarea cu clientul ce vine ..) Se stabilesc de asemenea cazurile de contact in afara programului stabilit ,telefonic sau electronic.Se stabileste aici si timpul minimal pentru a fi anuntata anularea unei sedinte de catre client sau terapeut  sau posibilitatea , atunci cand este nevoie pentru perioadele de vacanta ,ca terapeutul sa fie inlocuit de un suplinitor.Cu acordul clientului se pot inregistra audio sau video sedintele pentru a se folosi materialul in evolutia procesului terapeutic.Confidentialitatea este unul dintre aspectele de baza ale relatiei terapeutice.Ea nu poate fi incalcata decat atunci cand exista preocupari serioase privind siguranta clientului cu scop de protectie .

Consilierea are cinci etape principale.Este util pentru clienti pentru a putea intelege procesul in timp ce experimenteaza pe parcurs.

I. In prima etapa ,clientul isi spune povestea pe masura ce consilierul il ghideaza prin ascultare activa ,comentarii si intrebari care aduc la suprafata informatii importante .Acum ia nastere alianta terapeutica in scopul rezolvarii problemei.

II. In etapa a doua ,clientul isi dezvolta gradul de constientizare si de intelegere profunda si incepe sa cunoasca si sa inteleaga natura si originea problemelor sale.Simptomele incep sa se reduca si clientul incepe in general sa simta ca are mai mult control .Emotiile vor incepe sa iasa la suprafata.In aceasta etapa ,deseori sunt clienti care renunta la terapie considerand ca este suficient si ca au rezolvat problema.Nu aceasta este realitatea.

III. Etapa a treia ,este etapa in care clientul elibereaza emotiile blocate legate de negarea dorintelor si nevoilor lui umane si aceasta implica de obicei un grad de intristare din cauza oportunitatilor pierdute  .Aceasta etapa provoaca de obicei sentimente de anxietate pe masura ce clientul isi reevalueaza viata  si este deseori cea mai solicitanta faza atat pentru consilier cat si pentru client.Datorita acestor sentimente incercate si aici unii dintre clienti pot renunta prematur la terapie .

Atunci cand clientul si-a exprimat aceste sentimente si s-a detasat de suferintele trecute ,el se simte mai liber si mai linistit in legatura cu sine si cu propria viata ,mergand mai departe spre cea de-a patra etapa.

IV. Etapa a patra este etapa redeciziei .Clientul trebuie sa renunte la rolurile atribuite ,facand alegeri si luand decizii in legatura cu felul sau de a trai si de a fi.Va experimenta cum este sa fie diferit atat in interiorul cat si in exteriorul cadrului terapeutic .Principalul rol al terapeutului este acela de de a intari ceea ce abia a construit si a asigura clientului o sustinere autentica.Abia acum se poate apropia contractul de final.

V. In ultima etapa ,cea de-a cincea , se poate vorbi de reusita si de finalizarea consilierii atunci cand ,in cele din urma , clientul si-a atins toate obiectivele ,cand el face un bilant al activitatii si o incheie.

Asumarea responsabilitati pentru noi insine este o sarcina majora.In cazul majoritatii oamenilor ,ea necesita o viata intreaga de incercare si eroare.Necesita confrunarea cu toate tipurile de dileme existentiale –singuratate ,vinovatie , frica si disperare.Aceasta poate ,pentru ca pana la urma ,ea inseamna descoperirea linistii sufletesti bazata pe experimentarea caracterului accidental al bucuriilor si suferintelor vietii si ajungerea la o stare de intregire ,cu un patrunzator sentiment de sine ,simtindu-ne multumiti de a fi cine suntem.

In ideea de informare si in  speranta ca aceste randuri au mai aruncat cat de cat lumina peste ceea ce se intampla de fapt in cabinetul de psihoterapie va doresc  un real succes in rezolvarea problemelor !

Psiholog si psihoterapeut

Atitudinea fata de fumat

Există un mai puţin consens despre relaţia dintre atitudinea fumatorilor fata de fumat  şi de comportamentele lor ulterioare privind fumatul,pentru ca acest aspect a fost studiat mai putin. Dezvoltarea unor atitudini negative fata de fumat poate bloca incercarile de a se lasa ,iar fumătorii care nu au mai făcut nici o  încercare au mai puţine şanse decât altii  de a realiza  riscurile asupra sanatatii la care se expun prin aceasta postura.Nu am putut găsi nici un studiu prospectiv ce ar explora relaţia dintre atitudinea faţă de fumat şi comportamentul ulterioar privind fumatul.

Deși se prezintă la centrul de consiliere pentru renunțarea la fumat un număr semnificativ de persoane încă nu sunt pregatiti si au un comportament de rezistenta.

Comportamentele de rezistenta ale acestor fumători se pot formula astfel:

1.Minimalizarea.Fumatorul isi exprima neincrederea ca acest obicei nu il afecteaza atat de serios.

Exemplu : ,,Eu nu sunt fumator …Trag doar cateva fumuri…,,,

” Bunicul meu a fumat până la 80 de ani și n-a avut nimic, a murit de moarte bună”….

“Fumez de o grămadă de timp și sunt perfect sănătos ,n-am nici o boală”…..

“Nu cred toate tâmpeniile alea care sunt pe pachetele de țigări,cred ca sunt poze trucate..”

2.Evitarea.Fumatorii evita sa-si asume respunderea  pentru acest obicei.Ei nu par sa fie convinsi ca pot face ceva in legatura cu renuntarea la fumat.

Exemple : ,,Da ,dar daca am sa ma las de fumat am sa ma ingras”…

“Daca ma las am sa devin mai nervos”…

“Mi-ar place sa reusesc sa ma las dar este atat de greu”..

,,M-am apucat din nou de fumat din pricina sotului meu”….

“Am citit eu undeva , nu știu unde , că dacă mă las fac cancer la intestine”

“Mi-a spus cineva că după ce s-a lăsat a făcut depresie și acum nu se mai poate vindeca”

3Argumentarea .Fumatorii contesta realitatea datelor prezentate de medici.Ei intrerup sirul exemplelor date pentru ca nu pot accepta realitatea.,, Dar nu cred ca mă voi simti mai bine daca am sa ma las”

,, Ati fumat vreodata ?Atunci nu aveti de unde sa stiti cum este, nu?”

4.Comportamentul de ignorare.Fumatorii dau semne de nerabdare ,par sa nu asculte sfaturile date de practicieni,dau semne de nerabdare,isi fac de lucru cu altceva si stau gata sa plece atunci cand medicul sau psihologul vorbesc despre renuntarea la fumat .  La întrebarea

Pentru a reuşi să renunțaţi la fumat cât considerați că depinde de (dintr-un total de100%):

Medicament  = _______ %                  Psiholg = ______ %                      El însuşi = _____ %

Procentul cel mai mare de reușită este atribuit medicamentului și psihologului. Fumătorul cu comportamnetul de ignorare activ consideră ca ceilalți sunt cei responsabili pentru reușita dar mai ales pentru eșecul lor.

La polul opus , fumatorul pregatit sa primeasca consultanta are preponderent urmatoarele comportamente manifeste:

1.Trece la actiune si experimenteaza.

Fumatorii spun ca au incercat se se lase sau sa reduca din numarul tigarilor.Descriu cat de dificil este demersul lor : “Am incercat sa nu mai fumez deloc.Le-am redus pana la cateva tigari”.

2.Gaseste rezolvari pentru situatii viitoare.

Acest tip de comportament apare cand fumatorul este hotarat si a gasit deja solutii gandindu-se la situatii viitoare cand va fi tentat sa fumeze.Fumatorul pare mai implicat nu numai in demersul sau de a se lasa de fumat dar si in ai ajuta si pe altii in legatura cu aceasta impartasindu-le din experienta proprie.

Exemple : Eu m-am lasat ! Am reusit ! Am sa le spun si lor sa renunte ! Am sa incerc sa raman nefumator !

3.Este ingrijorat in legatura cu fumatul si este de acord cu ceea ce spune practicianul despre riscuri.Aceasta postura indica faptul ca fumatorul isi face griji in legatura cu acest obicei si ca este nemultumit cu aceste fapt pentru orice motive.

Exemple: “Cand fumez ies afara din casa din cauza copilului meu astmatic “,”Ma ingrijoreaza faptul ca fumez datorita problemelor mele cu inima”.

4.Dorinta.Fumatorii isi exprima dorinta de a se lasa

.Exemple: Vreau sa ma las de fumat !

Imi doresc sa ma las de fumat !

Daca fumatorul nu a decis singur sa renunte la tutun, nici un tratament sau ajutor exterior nu il vor convinge sa se lase. Nimeni nu poate si nici nu trebuie sa forteze pe altcineva sa se lase de fumat, aceasta ar insemna sa iti dedici incercarea unui esec. Fumatul are legatura directa cu personalitatea si imaginea pe care fumatorul vrea sa o prezinte despre sine si este, deci, o decizie pe care trebuie sa o ia singur.

Sorin Iorga ,Psiholog Pitesti

Si am ajuns si la ultima parte a expunerii (pentru ca n-am de gand sa fac ditamai foiletonul). Trei parti sunt suficiente pentru a avea o imagine mai clara daca nu un raspuns concret la intrebarea de mai sus. Si apoi 3  este o cifra magica-orice personaj de basm trece prin trei incercari pentru a reusi si pentru a se maturiza ,orice eveniment cu adevarat fericit dureaza trei zile si trei nopti si asa mai departe. Sa formulam intrebarea ce sta ,probabil ,pe buzele dumneavoastra:

Cum sa faci fata anxietatii si fricii ?