Agresorul se identifica cu Victima sau “degeaba iti mai pare rau de un câine după ce i-ai rupt picioarele”. Agresorul isi agreseaza victima cu scopul inconstient de a trai durerea sufleteasca a acesteia. Agresorului i se pare ca victima ar avea nevoie de mila si compasiunea sa. Drept pentru care initial o umileste dupa care i se face mila de ea si cade intr-o mare jelanie legat de ce anume i-a facut victimei.

Barbatul ,care dupa ce-si bate sotia atat de rau incat aceasta nu se mai poate ridica din pat ,ii da de mancare cu lingurita ,la pat.

Barbatul care si-a batut sotia sau copilul atat de rau ,incat a trebuit s-o duca la spital pentru acordarea de ingrijiri medicale:

-Ti-am spus sa nu mai vorbesti asa de mult la telefon !Am sa renunt la abonament ;sa vedem ce o sa faci ?Daca o sa spui ceva asistentei ,nu o sa te mai iau acasa sa am grija de tine!

-Ce ai atat de vorbit cu cineva ? Ce  ai avea atat de povestit ,daca nu ma inseli?Eu te iubesc ,de aceea te bat ,ca sa te protejez de ceilalti ,sa am grija de tine,si tu ce faci ? Ma aduci in situatia de a da in tine ,desi nu vreau asta.

-Imi pare rau ca te-am lovit ,dar meritai pentru ceea ce ai facut .Am sa te ingrijesc pentru a-ti arata cat de mult te iubesc .imi pare rau ca ajung sa dau in tine ,dar ma aduci in stare !

- Ti-am spus sa mai pui atata sare in mancare !Am sa o arunc la gunoi!

Hai sa facem impreuna alta mancare ,am sa-ti arat eu cum se face !Vino incoace sa te oblojesc!

Poate fi un exemplu de acest fel ( pentru cei ce nu sunt atat de ultragiati ) si soldatul roman ,care ,dupa ce- l impunge pe Isus cu sulita pentru a se convinge ca este mort ,se coverteste la crestinism.

Psiholog si Psihoterapeut in Pitesti

Bucurati-va , NU jucati jocuri!

Puţine studii s-au concentrat asupra profesioniştilor care lucreaza pentru îngrijirea semenilor şi epuizarea lor emoţională ce deriva din  lucrul cu clientii traumatizati, denumit în continuare oboseala din compasiune (OC).

Un grup de cercetatori americani au studiat in perioada 2002-2003 efectele acestui tip de oboseala.

Datele au venit dintr-un sondaj realizat pe  asistenţi sociali care locuiesc în New York  si care au acordat ajutor în urma atacurilor teroriste din 11 septembrie 2001,  de la World Trade Center.

Deşi consecinţele psihologice  ale oferii de  ajutor şi asistenţă socială a persoanelor traumatizate au fost observate de peste 2 decenii, relativ puţine studii s-au concentrat pe cei care îi îngrijesc pe acesti oameni (de exemplu: psihologi ,terapeuţi, lucratorii in protecţia copilului, asistente medicale, etc), precum şi reactia lor emoţională la contactul cu clientii traumatizat ( Figley, 1995 ).

Studiile au arătat că acordarea de îngrijire poate fi  extrem de plină de satisfacţii insa şi foarte stresanta.

Persoane care lucrează în profesii legate de îngrijirea semenilor , indiferent ca sunt medici,psihologi,asistenti sociali,psihoterapeuti au risc crescut  de efecte adverse psihologice.

Teoretic, persoanele care lucrează în profesiile din domeniul sanatatii  încearca sa modifice comportamentele şi emoţiile  clienţilor lor prin acordarea de sprijin emoţional (de exemplu, empatie),prin strategii de a face faţă  emotiilor, sau o mai bună gestionare a competenţelor cognitive. În contextul de ingrijire formal, oferind terapie pentru clienţii care au supravieţuit unui eveniment traumatic poate fi deosebit de stresant.Mulţi cercetători au indicat că terapeuţii care lucrează cu clienţii traumatizaţi arată de multe ori semne de stres psihologic, ca urmare a acestor interacţiuni.

Impactul negativ in lucrul cu clientii care au un istoric de traume psihologice (abuz sexual şi fizic , stress posttraumatic cauzat de dezastre naturale sau conflicte militare etc.) a fost descris sub o varietate de termeni:  stresul traumatic secundar şi oboseala din compasiune.

Pe scurt ,  la ce concluzie au ajuns cercetatorii americani ?

“Putem argumenta că terapeutii pot suferi de oboseala din compasiune, care conţine două componente:

• traume secundare
• epuizare datorata mediului de lucru.

Dezvoltarea unui instrument valid şi de încredere pentru a detecta aceasta oboseala  este, de asemenea, un pas foarte important inainte de  elaborarea strategiilor de intervenţie menite să atenueze efectele sale negative asupra practicienilor din acest domeniu.”

Figley (2002) ,autorul studiului , tragea un semnal de alarma : “este, prin urmare, datoria noastra  să ridicam aceasta problema la un nivel mai mare de conştientizare pentru cei care lucreaza în profesiile carea ajuta semenii. În caz contrar, vom pierde psihoterapeuţi cu compasiune si implicit se va diminua efectul asupra clientilor lor “.

Camelia Dragomirescu ,Psiholog Pitesti